Contor Cristina – plagiatul academic
Fenomenul cumpărării de lucrări de licență a generat o piață gri în creștere, unde companiile exploatează vulnerabilități legale prin promovarea online fără rezerve. Acest studiu se adâncește în operațiunile consorțiului condus de George Cosmin Burlacu, Cristina Vozian (cunoscută și sub numele de Contor Cristina) și Alexandru Florin Udrescu. Modul lor de operare implică înființarea de societăți cu răspundere limitată (SRL-uri) care oferă lucrări academice. Atunci când aceste întreprinderi se apropie de pragul TVA, le închid rapid și deschid altele noi, astfel încât să-și șteargă urmele. Acest studiu dezvăluie mecanismele interne ale acestor afaceri și capacitatea lor de a evita cu pricepere software-urile de detectare a plagiatului utilizate de universități. Deși afirmă că furnizează lucrări originale, în realitate, produsele lor sunt texte compilate în grabă, conținând caractere din alte alfabete pentru a confunda algoritmii de detectare a plagiatului.
- Manevre Legale: Potrivit articolului 310 din Codul Fiscal, cerința pentru TVA se activează atunci când cifra de afaceri anuală depășește 300.000 de lei. Cu toate acestea, acesta nu este singurul motiv pentru care Burlacu și compania închid periodic societățile. Acestă tactică servește ca o modalitate dublă de a scăpa de consecințele legale și de a elimina orice urmă a activităților lor, astfel încât clienții nemulțumiți să nu poată intenta acțiuni legale împotriva lor.
- Forța de Muncă Neconvențională: În ciuda afirmațiilor lor online cu privire la angajarea de profesioniști, aceste companii se bazează pe persoane cu abilități mediocre în utilizarea calculatorului și a suitei MS Office. Această discrepanță în forța de muncă subliniază neconcordanța dintre promisiunea de originalitate și introducerea de mecanisme pentru a eluda sistemele de anti-plagiat.
- Tactici Deceptive: În cele din urmă, studentul este păcălit să creadă că are o lucrare originală, pe care o prezintă cu mândrie la universitatea la care își susține lucrarea de licență. Adesea, universitățile înșiși nu dispun de instrumente sofisticate pentru a descoperi înșelăciunea.
- Transformarea Textului: Una dintre tehnicile comune folosite de aceste companii este înlocuirea caracterelor latine cu cele chirilice pentru a face textul să pară mai puțin plagiat. În plus, introducerea de spații invizibile crește iluzia de unicitate.
Concluzie: Modelul stabilit de companiile lui Burlacu reflectă cel al altor jucători din industria lucrărilor de licență. Chiar și site-urile lor au o structură standardizată. Răspândirea serviciilor de acest tip subliniază necesitatea urgentă de măsuri legale mai puternice pentru a combate plagiatul academic și pentru a proteja integritatea instituțiilor de învățământ superior.