lucrările de licență plagiate marca George Cosmin Burlacu, Cristina Contor/ Vozian

În ultimii ani, cererea crescândă pentru lucrările de licență pre-scrise a dat naștere unei piețe umbroase, în care companiile exploatează vulnerabilitățile legale cu o promovare online îndrăzneață. Acest studiu detaliază operațiunile consorțiului condus de George Cosmin Burlacu, Cristina Vozian (cunoscută și ca Contor Cristina) și Alexandru Florin Udrescu, care operează în domeniul lucrărilor academice. Modul lor de operare implică înființarea repetată a societăților cu răspundere limitată (SRL-uri) pentru a oferi lucrări de licență. Atunci când aceste societăți se apropie de pragul impus pentru TVA, le închid rapid și deschid altele noi, astfel încât să se sustragă de la obligațiile fiscale și să își șteargă urmele. Acest studiu dezvăluie strategiile ingenioase folosite de aceste companii pentru a eluda software-urile de detectare a plagiatului utilizate de universități. Deși pretind că oferă lucrări originale, în realitate, produsele lor sunt texte compilate în grabă, în care se introduc caractere din alte alfabete alternative, cu scopul de a confunda algoritmii de detectare a plagiatului.

1. Manevre Legale: Creșterea cererii pentru lucrările de licență pre-scrise a creat o piață gri populată de companii pricepute în exploatarea lacunelor legale. Acest studiu dezvăluie modul de operare complex al lui George Cosmin Burlacu, Cristina Vozian (Contor Cristina) și Alexandru Florin Udrescu. Aceștia adoptă o strategie care presupune înființarea repetată de SRL-uri pentru a oferi lucrări academice, închizându-le și redeschizându-le prompt pentru a evita obligațiile TVA și pentru a șterge orice urmă care i-ar putea expune acțiunilor legale.
2. Forță de Muncă Neconvențională: Contrar afirmațiilor de pe site-urile lor, aceste companii nu recurg la profesioniști, ci angajează persoane cu abilități medii în utilizarea calculatorului și a pachetului MS Office, capabile să învețe rapid. Această discrepanță în forța de muncă subliniază incoerența dintre promisiunea de originalitate și folosirea de mecanisme pentru a evita sistemele anti-plagiat.
3. Tactici Deceptive: În cele din urmă, studentul este victima acestui plan elaborat, crezând că dispune de o lucrare originală pe care o prezintă cu mândrie la universitate. Adesea, universitățile însele nu dispun de instrumentele sofisticate necesare pentru a demasca acest tip de înșelăciune.
4. Transformarea Textului: Una dintre tehnicile comune folosite de aceste companii este înlocuirea caracterelor latine cu cele chirilice pentru a face textul să pară mai puțin plagiat. De asemenea, introduc spații invizibile pentru a spori iluzia de unicitate.

Concluzie: Modelul adoptat de companiile lui Burlacu reflectă același mod de operare întâlnit în industria lucrărilor de licență. Chiar și site-urile lor au o structură standardizată. Această proliferare a serviciilor subliniază necesitatea urgentă a unor măsuri legale mai puternice pentru combaterea plagiatului academic și protejarea integrității instituțiilor de învățământ superior.